Haterul tău e un tip de treabă

Duşmanii îţi poartă pică, dar n-au valoarea ta

sursa:  http://jefita.com/gallery/traditional/38

Veți călători într-o altă dimensiune – o dimensiune nu doar a lamentărilor patetice, dar și a tânguirilor. O călătorie într-un ținut formidabil, ale cărui granițe sunt doar cele ale imaginației. Următoarea oprire: Blogosfera.

Bloggeraşul

- De ce m-ai pus pe blogul tău,
Croitoraş crizat, tu nu ştii oare
Că eu sunt mic şi că mă doare?
De ce mă faci căcat mereu?

Blogger ca tine sunt şi eu,
Şi-mi place să mă joc şi mie
Şi milă trebuie să-ţi fie
De blogul şi de scrisul meu.

Aşa plângea un bloggeraş
Pe blogul ce-l strângea să-l rupă
Şi l-a închis haterul după
Ce n-a mai fost nimic din el!

Scârbit de fapta ta cea rea
Degeaba plângi, acum, copile,
Ci du-te-n casă-acum şi zi-le
Haterilor isprava ta.

Poveste cu final anticlimactic

Din bloguri, mucegaiuri şi noroi, iscat-am frumuseţi şi posturi noi

Îmi propusesem să închei antiblogul cu un post de final apoteotic, în care eu imi dezvaluiam dramatic identitatea, după care defecam dramatic pe voi, după care fugeam dramatic din ţară, ca un dizident politic din perioada comunistă. Dar eminenţa sa lactee intergalactică Paul mi-a futut meciul cu dezvaluirea lui şoc, deşi mă aşteptam să afle mai din timp.
Vreau pe această cale să mulţumesc lui Dumnezeu, fără de care nu aş fi reuşit nimic, părinţilor mei, care m-au susţinut, impresarului meu şi, nu în ultimul rând, fanilor. Sunteţi cei mai tari!!! Vă iubesc!!! Acest blog vă este dedicat vouă!!!
De asemenea, vreau să precizez că sunt ruşinat că v-am citit blogurile şi sunt şi mai ruşinat că am ajuns eu să scriu pe un blog. Sper să nu se mai întâmple.

Şi acum, momentul adevărului:

Mă numesc Gavrilă Blaga şi sunt autorul antiblogului. Aici se termină totul.
Adio!

Senzaţional nu-i destul

În curând pe antiblog va fi dezvăluită identitatea autorului acestui blog. După care voi părăsi ţara. Ha! Aşa că... mă cac pe voi!

Later Edit (că am văzut că se poartă): v-am cenzurat şi pozele ca să nu mai măcăniţi.

Anda, right back at you, baby!

Deja mă simt de parcă am fi căsătoriţi.
Hai totuşi să-i lăsăm pe cei cu talent să vorbească:

Tudor Arghezi - Blesteme

Prin undele holdei si campi de cucuta,
Fugarii-au ajuns in pustie
La ceasul cand luna-n zabranice, muta,
Intra ca un taur cu cornu-n stihie,
Si gandul meu gandul acestora-l stie;
In imparatie de bezna si lut sa se faca
Gradina bogata si-ograda saraca.
Cetatea sa cada-n namol,
Pazita de spini si de gol.
Usca-s-ar izvoarele toate si marea,
Si stinge-s-ar soarele ca lumanarea,
Topeasca-se zarea ca scrumul.
Funungini, cenusa, s-acopere drumul,
Sa nu mai dea ploaie, si vantul
Sa zaca-mbrancit cu pamantul.
Sobolii si viermii sa treaca pribegi
Prin starvurile de glorii intregi.
Sa fete in papura soareci sute
Ganganii si molii necunoscute
Sa-si faca-n tezaur cuibare,
Satule de aur si margaritare.
Pe strunele de la viori si ghitare
Sa-ntinda paianjenii corzi necantatoare.
Intai, insa, viata, bolind de durata,
Sa nu inceteze deodata
Si chinul sa-nceapa cu-ncetul,
Sa usture aerul greu, ca otelul.
Sa schioapete ziua ca luntrea dogita,
Sa-ntarzie ora in timp sa se-nghita
Si, nemarginita, secunda
Sa-si treaca prin suflet, gigantica unda:
Pe sarma taioasa-a veciei, in scame
Si rumegatura sa vi se destrame.
Gatlejul de sete,
Sa cate scuipat sa se-mbete
Si limba umflata-ntre buze
Si langa lumina si ea sa refuze
Si-n vreme ce apa din sesuri se strange,
Sa soarba-n mocirla copitelor sange.
Si strugurii viei storsi cu muscatura
Sa lase in gura coptura.
Coboare-se cerul, furtuni de alice
In camp sa v-alunge cu stelele-n bice.
Despice-se piatra in colti mici de cremeni,
Vartej urmarindu-i pe semeni.
Odihna cerandu-i, pamantul sa-ntepe
Ivindu-se serpii cand somnul incepe.
Pe tine, cadavru spoit cu unsoare,
Te blestem sa te-mputi pe picioare.
Sa-ti creasca maduva, bogata si larga,
Umflata-n sofale, mutata pe targa.
Sa nu se cunoasca de frunte piciorul,
Rotund ca dovleacul, gingas ca urciorul.
Oriunde cu zgarciuri ghicesti madulare,
Sa simti ca te arde putin fiecare.
Un ochi sa se stranga si sa te sugrume
Clipind de-amaruntul, intors catre lume,
Celalt sa-ti ramaie holbat si deschis
Si rece-mpietrit ca-ntr-un vis.
Cand ura te-neaca si-ti scanteie-n oase
Sa vrei peste mie, sa poti pan’la sase.
Necazul tau mare sa dea voce mica,
Sa urli, sa n-auzi, sa vezi ca ti-e frica.
Iar tie, jilava gingas ganditare,
Sa-ti fie sezutul cuprins de zavoare.
Ficatul un cui sa-ti framante,
Urechea sa tipe si nasul sa-ti cante.
Sa-ti crape masele-n gura
Si dintii cu detunatura.
Sa-ti puta sarutul, oftatul sa-ti puta,
Mormantul cu mocirla statuta.
O unghie pe saptamana
Sa-ti coaca la cate o mana,
Si-n zilele de sarbatoare
Un deget si de la picioare.
De pofte sa-ti sece obrazul,
De bube sa nu-ti misti grumazul,
Sa-ti iasa cocoasa
Si galci si cucuie-n camasa.
Buricul bubat din nascare
Sa-ti sangere sub cingatoare.
De glezne taras sa-ti atarne
Ghiulele de capete carne,
Ranjite, scrasnite si nerazbunate:
Maceluri, osanda, pacate …

Cele două Ande

Nu ştiam eu de ce o cheamă Andacealaltă. Nu şterg prima poză, dar ca să îţi fac dreptate, mai pun una. Noi, echipa antiblogului, am dezbătut pe larg situaţia şi am ajuns la concluzia că în poza asta eşti bună.

 

Cât despre ce spui tu aici:

"Nu e vorba de rusine, e vorba de intimitate.
Asa ca mi se pare de bun simt sa scoti poza."

Nu poţi avea pretenţii de intimitate, când tu îţi împrăştii poze pe tot internetu şi îţi povesteşti pe blog detalii din viaţa sexuală. Şi da, aşa e, prima poză e obscenă, porno, în sensul rău. Ce aveai? Hepatită?

Despre bloguri simple

"Alte guri, aceeaşi gamă"

Pentru că am făcut o dată o mare prostie şi am citit blogul lui Paul, voi sufla în iaurt şi voi refuza să fac o analiză atentă a blogurilor pe care le menţionez aici. O mare parte din sinapse refuză în continuare să îmi dea ascultare pentru că le-am supus unei astfel de torturi.

Cea din stânga este studenta lui Branea. Aceasta îi jigneşte pe Dani şi Paul, mărturisind că farmecul lor constă în tonele de greşeli gramaticale. Bine Anda! Dar imediat dă cu copita in şiştar şi spune că Paul scrie “chestii sensibile, dar şi chestii misogine”. Însuşi Paul ar fi invidios pe o formulare atât de simplistă. Vocabular de bază şi nimic mai mult. Despre cuvintele de apreciere referitoare la blogul lui Cabral mi-e silă să scriu. Apropo Anda: “Are you more Samantha or are you totally Carrie? Maybe you're an idealistic Charlotte or a pragmatic Miranda.”

Cealalta este Andromeda. Cu un pseudonim demn de celebrul „eminenţa cenuşie intergalactică Paul”, norul intergalactic Andromeda nu coboară în cercul nostru strâmt al muritorilor. Se mulţumeşte să îi numească frustraţi sau copii pe cei care ii pun la îndoială măiestria. Normal. Dacă ar exista un clasament al celor mai ieftine argumentum ad hominem, „frustratule!” ar fi pe primul loc. Soare, nu poţi să scoţi ceva mai expresiv de atât? Hai iubi, am încredere în tine.