Disclaimer

Comment-urile anonime postate la voi pe blog, după ce am creat antiblogul, nu ne aparţin. Deci vedeţi că mai sunt şi alţii care vomită la post-urile voastre...

Jurnalul adolescentului târziu şi frustrat

20:42 În seara asta când m-am întors acasă, m-am uitat cu atenţie la tufele de roşii şi am observat-o. Am rămas fermecat de solanaceea-i siluetă. Cred că m-am îndrăgostit.

23:30 Nu pot să dorm... Ce este ceea ce simt?

23:47 Sunt o roşie în corpul unui bărbat. Hmm... Oare există operaţie pentru asta?... O să caut pe net.

23:49 Căcat... Nu există... Discriminare! Mă pun să fac o petiţie online să se ştie că şi noi, cei din comunitatea trans-plantelor, avem drepturi.

01:55 I-am spus că o iubesc. Nu mi-a răspuns nimic. Am făcut dragoste. A fost ciudat... a fost indiferentă pe toată durata actului.

02:30 Cred că mă inşeală! Am văzut două gogonele la ea în tufă. Nu sunt ale mele. Sigur sunt făcute cu gogoşarul ăla ce tot îi dă târcoale. Ce târfă!

03:05 Sunt distrus. Toate roşiile sunt la fel, nişte curve. Nu mai pot... Sunt o legumă.

Despre lucruri simple

Nu mă mai miră nimic la semnul mirării!

N-am să vorbesc despre cartea Mihaelei Rădulescu, ci despre... aţi ghicit, Bogdan Marian, un om simplu, cu idei... simple, care scrie despre lucruri... simple. Pe scurt, o minte simplă. Cinste lui că a terminat şcoala generală (din punctul ăsta de vedere e mai sus decat ceilalti blogăraşi cu care îşi schimbă impresii) şi că puţinele greşeli gramaticale pe care le face, sunt probabil rezultat al neatenţiei. Totuşi, Bogdan este în esenţă la fel (de prost) ca şi ceilalţi blogăraşi de pe Bega.
Trei topic-uri am de abordat:

1. Bogdan este un mediocru, un demagog şi un pretins intelectual. Exprimarea lui nu depăşeşte nivelul de generală pe care a absolvit-o (incă o dată, felicitări). El se exprimă simplu, că doar vorbeşte despre lucruri simple, cu formulări ca "Nu-mi place Costi Ionita" (nu zău! păi la câtă gargară intelectuală faci pe blog nici nu credeam altfel), "după părerea mea" (tati, tot blogul este doar părerea ta, la fel cum acest blog este părerea mea, nu-i nevoie să reaminteşti a cui părere este), se sprijină de clişee in exprimări, dar le conştientizează (cu alte cuvinte, e prost, dar măcar e conştient de asta; e bine, un prim pas spre îndreptare) şi este absolutamente afectat, ofuscat şi scandalizat că "suntem analfabeti si manelizati", dar blogul lui abundă în bălării mondene (despre cu cine se mai ceartă Răduleasca sau ce mai este Costi Ioniţă) .

2. Bogdan este penibil. Poza cu Răduleasca spune totul. Ştiu că a recunoscut că a împrumutat titlul de la ea ca să nu poată fi acuzat de plagiat, dar doamnelor, domnilor... şi Paul, bag seama că dacă citezi pe cineva, acel cineva este un model de viaţă pentru tine. Cum ziceam, jenant. Pardon, penibil.

3. Bogdan este mirat! Foloseşte insistent semnul mirării şi vreau să-l întreb pe această cale ce îl miră?!! Fiecare propoziţie este o exclamaţie!! Are multe sentimente de vomitat şi singura modalitate e semnul ăsta! Este foarte nemulţumit de lumea în care trăieşte pentru ca ea, lumea, nu se ridică la nivelul la care este el, Bogdan, un nepotrivit al timpurilor noastre!!! De ce să mai formulezi fraze cand există un caracter care exprimă tot ce simţi tu?! Nu?!

Încă o dată felicitări pentru generală! A 3-a oară! Dai de băut!

E usor a scrie bloguri cand nimic nu ai a spune...

Mi-am permis aceasta parafraza dupa Mihai Eminescu, chiar astazi, la comemorarea a 120 de ani de la moartea sa. Imi cer scuze ca ii asociez imaginea unui artist al cuvintelor si al sensurilor cu cea a unor criminali in serie din universul semantic. Gramatica este o povara pentru Paul, un obstacol pe care daca nu poate sa il treaca, il calca in picioare, il macelareste. Pornind de la pleonasmul din descrierea blogului (“parerile mele subiective”), lectura blogului devine o aventura agramata, un traseu sinuos printre forme gresite de plural, dezacorduri, cratime invizibile, semne de punctuatie atipice si monumente ale prostiei. Desi pare o provocare interesanta, abordarea acestui traseu va va provoca greturi si senzatia ca ati trecut printr-o lobotomie. “Cel mai perfect fruct”, “lumea pleaca cand ne vede”, “dragostea cere sacrifici”, “Ati pune singur perzervativul” sunt doar cateva omagii literare pe care Paul le aduce Prostiei, pe al carei altar a sacrificat morfologia, sintaxa si semantica.
Asa cum l-am mai demascat intr-un comentariu (eliminat cu barbatie in cateva minute de destoinicul nostru protagonist), Paul este un impotent semantic. Nu reuseste sa se faca inteles prin mijloacele literare, astfel ca ne inunda cu constructii cvasi-onomatopeice de tipul: “oooooo”, “aaaaaaaaa”, “NUUUUUUUUUU”, “:P”. “???”, ”.......” etc. Pe langa aceste mostre de maiestrie stilistica isi desavarseste creatia cu insertii din limba engleza, acronime golanesti si mult balast. Paradoxul stilului sau este urmatorul: paul nu spune nimic, dar o face cu multe cuvinte. Lumea blogurilor de proasta calitate se sprijina pe clisee, vanitate si umor indoielnic, iar “eminenta cenusie intergalactiva” Paul este un reprezentant de seama al ei.

Din pacate, va urma...

De ce exista acest blog?

Am putea zice ca pentru ca exista brute care supun internetul la perversiuni repetate, il molesteaza si il umplu de excremente beletristice a la "hopalele, mie-mi place fetele".

Motivul principal, insa, este "eminenta cenusie intergalactica Paul", dupa cum se autointituleaza intr-una din dejectiile postate pe blog.

Daca aveti stomac puternic sau creier aplatizat (cititorii lui se impart in aceste doua categorii), il gasiti la blogroll-ul nostru.

Deci, Paul, va urma...